Am avut nevoie de ceva ce nu exista
După ce am aflat că am intoleranță la histamină, am căutat ajutor. Am găsit liste contradictorii de alimente, informații împrăștiate prin zeci de surse și foarte puține lucruri care să mă ajute în viața reală — la restaurant, în vacanță, în zilele proaste. Aveam un diagnostic, dar nu și un mod de a trăi cu el.
M-am săturat să mă simt singură cu asta
Pe lângă simptome, era și greutatea de a nu fi înțeleasă. „E de la stres", „e în capul tău". Încărcătura mentală de a calcula fiecare masă, de a explica mereu, de a mă simți complicată. Știam că nu pot fi singura.
Așa că am început să adun
Tot ce descopeream că mă ajută — un truc la restaurant, o masă sigură, o legătură pe care o observam între somn, ciclu și reacții — notam. Încet, haosul a început să capete sens. Iar lucrurile care mă ajutau pe mine păreau să-i ajute și pe alții cu care vorbeam.
Ce vreau să fie MyHistamate
Locul care mie mi-ar fi prins bine de la început: practic, uman, scris ca de la om la om. Nu sfaturi medicale, nu liste interminabile — ci ce funcționează cu adevărat, din experiență. Și, în curând, o aplicație care să facă o parte din muncă în locul tău.
Nu sunt medic și nu am toate răspunsurile. Dar am parcurs drumul ăsta și încă îl parcurg — iar dacă pot face ca al tău să fie puțin mai ușor, atunci MyHistamate își are rostul.
Un truc practic: dacă ești la început și te simți copleșită, nu încerca să înțelegi totul deodată. Începe cu un singur lucru — o masă sigură, un jurnal, un articol — și construiește de acolo. Eu așa am făcut, pas cu pas.