Apoi au început să se adune. Și a început și drumul de la un cabinet la altul.
Am fost la dermatolog pentru mâncărimi — mi s-a spus că e probabil de la stres. Am fost la un medic pentru migrene — am primit o rețetă care nu schimba nimic. Am făcut analize care ieșeau „în limite normale", iar eu mă simțeam tot mai rău. De fiecare dată plecam cu aceeași senzație: că nimeni nu se uită la întreg, doar la bucata lui.
Cel mai greu nu era simptomul în sine. Era să nu fiu crezută. Să aud „e de la nervi" când știam, în corpul meu, că e ceva real.
Ce mi-aș fi dorit să-mi spună cineva atunci: scrie tot. Ține un jurnal — ce mănânci, ce simți, când. Tiparele pe care le-am văzut abia după luni de notițe au fost cele care m-au apropiat, în sfârșit, de un răspuns. Un singur simptom nu spune mare lucru. Toate la un loc, în timp, spun o poveste.
Dacă acum ești în mijlocul acelui drum obositor de la un doctor la altul: nu ești nebună și nu inventezi. Continuă să cauți și continuă să notezi.
Cum mă pregătesc pentru o programare
Înainte de fiecare vizită la medic îmi fac o listă scurtă: simptomele principale, de când le am, ce pare să le agraveze și ce le ameliorează, plus întrebările pe care nu vreau să le uit. Iau cu mine și un rezumat din jurnal. Sună banal, dar o singură pagină clară m-a ajutat mai mult decât zece minute în care încercam să-mi amintesc totul pe loc, sub stres.